Skip to content Când stau în miez de noapte-ntinsă
mă las de aburii de vise ninsă
și-n nesfârșitul minții mele
i-aud pe cei cu mers de stele.
M-apropii să-i observ ce fac.
Sunt martor. Nu mă simt… și tac.
Iar dacă am o intrebare,
unul din ei rostește tare.
Ceilalți se fac răspuns, și-i înteleg.
Traiesc nevoia celor ce-i aleg.
Sunt pedagogi, ducându-si existenta,
îmbogățind eonilor esența.
Trezită în scenariul vieții mele
mă-ncalț cu mersul unei stele
pentru un alt eon raspuns să fiu
prin tot ce fac, și sunt, și știu.
Eon și om în haina conștiinței
nu pot, tribut, să-i dau voinței!
Traiesc, dar și mă las trăită,
rostesc și știu să fiu rostită!
Ce este binele? Adevăr, dreptate, frumos, fericire, iubire… (virtuțile dau binele)! Ca simbol al iubirii mele îți dau un trandafir; iubitul prietenei tale îi dă un buchet… oare o iubește mai mult? De ziua ta ne-am plimbat prin parc și ți-am pus pe deget inel din păpădie… vecina ta a fost la munte! Oare iubitul
Copyright © 2024 Marieta Buzescu | Website realizat de SLN Digital
