Skip to content Când stau în miez de noapte-ntinsă
mă las de aburii de vise ninsă
și-n nesfârșitul minții mele
i-aud pe cei cu mers de stele.
M-apropii să-i observ ce fac.
Sunt martor. Nu mă simt… și tac.
Iar dacă am o intrebare,
unul din ei rostește tare.
Ceilalți se fac răspuns, și-i înteleg.
Traiesc nevoia celor ce-i aleg.
Sunt pedagogi, ducându-si existenta,
îmbogățind eonilor esența.
Trezită în scenariul vieții mele
mă-ncalț cu mersul unei stele
pentru un alt eon raspuns să fiu
prin tot ce fac, și sunt, și știu.
Eon și om în haina conștiinței
nu pot, tribut, să-i dau voinței!
Traiesc, dar și mă las trăită,
rostesc și știu să fiu rostită!
Când stau în miez de noapte-ntinsămă las de aburii de vise ninsăși-n nesfârșitul minții melei-aud pe cei cu mers de stele. M-apropii să-i observ ce fac.Sunt martor. Nu mă simt… și tac.Iar dacă am o intrebare,unul din ei rostește tare. Ceilalți se fac răspuns, și-i înteleg.Traiesc nevoia celor ce-i aleg.Sunt pedagogi, ducându-si existenta,îmbogățind eonilor esența.
Copyright © 2024 Marieta Buzescu | Website realizat de SLN Digital
